Gîdurile unui profesor

Raspunsuri argumentate la întrebarea:De ce nu învaţă elevii noştri?

Tinerii născuţi după 1990 constituie primele generaţii care au crescut înconjuraţi de produsele tehnologiei digitale. Computerul, Internetul, telefoanul mobil, MP3 player-ul, camerea foto digitală, tableta, gadget-ul iPhone, jocurile pe calculator sunt pentru aceste generaţii obiecte fireşti şi indispensabile ale vieţii cotidiene. Evoluţia exponenţială a informaticii şi avalanşa rezultatelor ei tehnologice a „inundat” toate domeniile societăţii şi a generat schimbări importante atât în sfera atitudinilor, deprinderilor, obişnuiţelor tinerilor cât şi în cea cognitivă şi metacognitivă. Terenul cel mai fertil de manifestare a consecinţelor revoluţiei informatice a fost procesul de formare al tinerilor.

Realitatea din şcoală a început să dovedească faptul că, pentru motivarea efortului susţinut solicitat de procesul cunoaşterii, tinerii acestor generaţii au nevoie permanent să găsească răspuns la întrebările: De ce trebuie să învăţ despre…?, Îmi sunt necesare pentru…?, Când şi unde voi folosi…?. Mai mult, tinerii preferă să obţină informaţiile cu ajutorul Internetului nu din cărţi, preferă să înveţe apelând la softuri, platforme online şi nu să studieze în biblioteci. A devenit evident, că multe dintre metodele tradiţionale abordate în procesul de predare – învăţare nu motivează în deajuns elevi pentru a dobândi cunoştinţe şi competenţe prin propriile lor eforturi şi căutări.

Profesorul şi pedagogul american Marc Prensky căutând răspunsuri la aceste schimbări, a publicat în anul 2001 concluziile într-un studiu. Articolul argumentează manipularea gândirii şi modificările profunde la nivel cognitiv induse tinerilor de „invazia” dominantă a instrumentelor tehnologiei digitale, în toate sferele vieţii socio-economice-culturale şi cu care, ei sunt în contact permanent. Marc Prensky defineşte două concepte: generaţia “digital natives“ şi generaţia “digital immigrants” şi caracterizează argumentat diferenţa dintre procesele gândirii lor. Prensky subliniază ideea că generaţiile erei digitale gândesc şi prelucrează informaţiile într-un mod diferit de cel al generaţiilor precedente.“Generaţia digital natives gândeşte diferit, nu mai prost, ci doar altfel: interactiv, ludic, depăşind graniţele cunoscute, adică într-o manieră interdisciplinară, mai puţin sistematică în sensul tradiţional al cuvântului, nerespectând în mod necesar ierarhiile consacrate dar procedând mai mereu cu creativitate.” 

În comparaţie cu generaţia adultă – “digital immigrants” – care gândeşte liniar, construind pas-cu-pas raţionamete logice bazate pe acumulări teoretice documentate şi verificate, generaţia “digital natives“ are o gândire paralelă, multitasking, rezultată din experienţe şi încercări, citind şi documentându-se din cărţi mult mai puţin. Pragmatismul social, una dintre consecinţele generate de dominaţia complexă a noiilor revoluţii, a fost adoptat fară rezeve de generaţiile tinere. Elevii nu mai doresc să înveţe “pur şi simplu”, ei doresc să ştie de ce învaţă, în ce scop?. Mai mult, pentru ei abilitatea de a acumula şi capacitatea de a-şi însuşi cunoştinţe noi foarte repede,  sunt cu mult mai importante decât competenţa de a opera cu conţinuturi deja dobândite.

Acadmicianul francez Michel Serres, în conferinţa organizată la Paris în decembrie 2007, a demonstrat faptul că „globalizarea  şi revoluţia informatică au condus prin transformările aduse de dezvoltarea exponenţială a noilor TIC în viaţa cotidiană, la consecinţe inevitabile care au generat o revoluţie culturală şi implicit o revoluţie cognitivă”.

Există studii medicale care definesc şi dezvoltă conceptul – nueroplasticity şi susţin cu argumente ştiintifice constatările lui M. Prensky şi M. Serres. Neuroplasticitatea sau plasticitatea creierului este termenul generic al domeniului care studiază schimbările ce au lor la nivelul căilor neuronale, sinapselor și implicit a proceselor neuronale, generate fiind de schimbările mediului de viaţă, şi care, inevitabil solicită schimbări de comportament. Neuroplasticitatea demonstrează faptul că utilizarea sistematică a calculatorului şi a altor instrumente TIC schimbă structura creierului uman.

Într-un al doilea studiu publicat , Marc Prensky remarcă faptul că această revoluţie cognitivă, este una dintre principalele cauze ale problemelor învăţământului: „elevii de astăzi sunt diferiţi de elevii pentru care sistemul educaţional era conceput să parcurgă procesele de predare şi învăţare.” Generaţia “digital natives“ este instruită şi educată în procent dominant de profesori a căror competenţe didactice sunt certificate de excelente rezultate obţinute în instruirea şi educarea generaţiilor anterioare anului 2000 dar, care au fost formaţi şi s-au dezvoltat profesional în alte paradigme educaţionale. Incompatibilitate dintre digital natives – digital immigrants este una dintre principalele cauze ale problemelor cu care se confruntă  educaţia actuală şi pentru care se caută soluţii.

Există evident o multitudine de alte cauze ale actualului contex educaţional. Identificate şi analizate acestea au condus la reorientări privind educaţia şi formarea, aşa încât şcoala să ofere răspunsuri flexibile şi eficiente nevoilor tinerilor. Efectele dezvoltării TIC au generat noi experimente didactice motivate de necesitatea adaptării mecanismelor de control ale procesului de instruire. O provocare şi o necesitate reală a educaţiei a fost şi este găsirea unui ”limbaj comun”, a unor noi metode didactice, pedagogice de captare a atenţiei, de motivare pentru studiu, de menţinere a contactului şi colaborării creative cu noua generaţie. În ultimul deceniul, IT a oferit numeroase soluţii la căutările educaţiei, susţinând şi încurajând constant experimentele didactice. Realizarea a numeroase softuri, platforme e-learnig şi spaţii virtuale destinate educaţiei au vizat direct instrirea şi formarea tinerelor generaţii. Oportunităţile educaţionale şi pedagogice oferite de TIC procesului de învăţare şi exersare au fost create atât pentru a satisface nevoile şi aşteptările tinerilor cât şi pentru a facilita dobândirea competenţelor solicitate lor de societatea actuală şi cea viitoare. Pedagogia secolului XXI este considerată o pedagogie a competențelor şi ea solicită profesorului modern să îşi însuşească arta de a preda cu TIC.

La Congresul Internaţional „Pregătim viitorul promovând excelenţa”, organizat la Iaşi în martie 2014 de Universitatea „Al. I Cuza”, întrebarea majorității prezente adresată personalităţilor care au avut intervenţii, a fost: Cum să-i facem pe elevi să învețe?. Răspunsul profesorului Gh. Rudic, cu o vastă experiență internațională, a fost formulat sub forma unui sfat „Educația în sine se bazează pe motiv. Nu putem motiva motivul. Studentul sau elevul trebuie să învețe să lucreze singur, iar profesorul doar să-l îndrume.” 

Concluzia, schimbarea ține de noi înșine! Da, aceasta este realitatea! Elevii nu pot fi schimbaţi, ei s-au născut şi trăiesc în societatea digitală. Noi profesorii trebuie să depăşim mentalităţile şi inerţia în a valorifica multitudinea de alternative oferite de TIC demersului didactic şi a ne adapta metodele de instruire şi educare la interesul manifestat fără rezerve de tineri pentru IT. Noi profesorii trebuie să ne asumăm rolul de coodonatori şi colaboratori ai elevilor în procesul de învăţare, să-i ajutăm cum să îşi indentifice singuri propriile strategii şi metode de a învăţa potrivite personalităţii lor.
Instrumentele TIC sunt obiecte omniprezente în viaţa cotidiană utilizate în mod curent pentru a satisface o varietate de nevoi. TIC oferă accesul imediat la toate tipurile de informații eficentizând munca sau îmbunătățind confortul vieții. Ca educator nu poţi fi împotriva utilizării lor în procesul de predare învăţare, nu poţi să ignori sau să refuzi multele beneficii aduse educaţie. Firesc este să accepţi provocările lansate şcolii şi formării elevilor de progresul lor şi să adopţi o atitude pragmatică: explorarea acestor instrumente (ele fiind materialul didactic al instruirii actuale) şi exploatarea lor pentru atingerea scopurilor educaţiei: dezvoltarea minţilor iscoditoare, critice, a spiritului deschis şi receptiv, a atitudinilor colaborative şi tolerante. Motivul? Adulţii de mâine – tinerii de azi – trebuie să fie capabili să creeze, să inventeze şi să facă descoperiri utile societăţii lor, societatea secolului XXI.

Sub influența incontestabilelor schimbări aduse în societate de dezvoltarea TIC şi impuse educației prin comutări de paradigme – dobândirea competenţelor necesare sec XXI și practica didactică zilnică demonstrează faptul că elevii de azi, faţă de cei de ieri, au așteptări diferite de la școală, în ce privește învăţarea şi educaţia. O soluţie la așteptările justificate ale elevilor poate fi managementul activităţilor de instruire cu „unelte” IT şi / sau pe platforme de e-learning. Abordarea învăţării pe simbioza tradiţional – instrumente TIC are în plus și avantajul că asigură continuitatea instruirii între şcoală și facultate, între şcoală şi formarea pe intreg parcursul vieţii.
Referinte:DE ADRIANA PETROVICI