duminică, 16 noiembrie 2014

Importanta lecturii in viata omului!


Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit, de lectură.
Rabelais spunea despre copil că „este un foc ce trebuie aprins şi nu un vas ce trebuie umplut”. Secretul acestui foc rezidă în propria noastră capacitate de a-i prezenta cartea ca pe ceva ce trebuie cucerit, ca pe o materie vie. Plăcerea de a citi este un sentiment pe care trebuie să-l împărtăşeşti cu ceilalţi, aceasta va fi deviza cheie.
Noi trebuie să avem dragoste pentru carte, pentru că ea răsplăteşte generos dragostea ce i-o purtăm. Ea te instruieşte chiar şi fără să i-o ceri şi poate, când nici n-o doreşti.
Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de teatru, filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică să insistăm asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te trimite şi la alte cărţi şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre.
Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să devină cititori pasionaţi este necesar să se formeze, cu răbdare, stăruinţă, gustul pentru lectură. Uneori mediul familial influenţează atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că părinţii, fraţii nu citesc o carte, el de ce să citească? De aceea intervenţia profesorului este necesară în asemenea cazuri.
În primul rând, obiectivul principal este trezirea interesului elevilor pentru lectură în general. Pentru fiecare profesor şi pentru elevii săi cheia succesului o reprezintă acest punct de plecare. Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
Odată format, gustul pentru lectură se poate transforma într-o adevărată pasiune. Influenţa pasiunii pentru citit, formată din anii copilăriei sau ai adolescenţei, poate să se resimtă toată viaţa, un astfel de exemplu dându-ne marile personalităţi culturale ale omenirii, care au fost cititori pasionaţi.
Dacă repartizarea timpului petrecut în afara şcolii se face judicios, munca organizată sistematic devine o deprindere pentru tot restul vieţii. Numărul de ore destinat lecturii depinde de posibilităţile de asimilare ale elevului, de condiţiile lui de muncă, de nevoia simţită de elev de a citi. Lectura sistematică şi bine îndrumată ajută pe elevi să-şi lărgească orizontul cunoştinţelor şi să asimileze mai uşor lecţiile, contribuie la dezvoltarea gândirii şi a limbajului.

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Omul Nu Poate Deveni Om Decât Prin Educaţie!


                Umanitatea vede în educatie, o practică sociala curenta si permanenta, un „instrument indispensabil pentru a atinge idealurile pacii, libertatii si dreptatii sociale”. Educatia copiilor este foarte importanta pentru viitor, de aceea se cauta metode eficiente si moderne pentru a fi castigati de partea buna a societatii.
Dincolo de toate acestea, educatia reprezinta afectiunea noastra fata de copii si tineri in incercarea de a-i pregati pentru locul pe care-l vor ocupa in familie, institutii dar si comunitati.




Daca aspiram cu adevarat la o societate emancipata material, social si spiritual, parintii si profesorii vor gasi o cale de a face front comun, fara sa excluda copilul, ajutandu-l cu tact si blandete sa evite multe evenimente care-l pot marca. Un copil educat corect este un castig pentru societate. Educatia lui se concretizeaza atat acasa cat si la scoala, rostul educatiei este de a-l pregati pe copil pentru viata, pentru viitorul lui, pentru lumea in care va trai. Educatia din familie si scoala are rolul de a-l pregati pe copil in vederea solutionarii situatiilor conflictuale, conservandu-i in acelasi timp iubirea pentru adevar, facandu-l mai puternic.
Kant spune ca “omul nu poate deveni om decât prin educatie“, un lucru foarte adevarat, dar pentru acest lucru, avem nevoie de un sistem educational de calitate, cu cadre didactice competente, accesul elevilor si studentilor la tehnologie si la educatie de specialitate. Viorica Ghinea, este de parere ca “profesorul este sursa principala a variabilitatii, datorita faptului ca el este conducatorul activitatii, este examinator si, de asemenea, dispune de o ecuatie persoanala, data de trasaturile specifice de personalitate si de starile afective care insotesc evaluarea”. Sunt putine profesii carora li se incredinteaza sarcini de o asemenea importanta. Educatia este si trebuie sa fie tratata ca o prioritate. Educatia de inalta calitate este o necesitate, si de aceea trebuie sa devina o piatra de temelie a societatii in care traim. Trebuie sa pornim de la ideea ca, accesul indivizilor la educatie, înseamna acordarea de sanse egale tuturor cum ar fi promovarea si implementarea unor politici de integrare a copiilor cu cerinte speciale in sistemul educational normal (comun). O scoala ideala, este aceea care nu-i exclude pe copiii cu nevoi speciale prin mijloace directe sau indirecte (cum ar fi marginalizarea de catre colegii lor, sau lipsa atentiei din partea profesorilor). Copiii merg la scoala pentru a-si insusi abilitatile care ii vor face capabili sa-si joace rolurile in societatea din care fac parte.

Un alt aspect vizeaza preluarea sarcinilor de organizare a materiei de catre profesori, acestea fiind un efort in plus care diminueaza capacitatea de concentrare asupra materiei, devenind un stres atat pentru cadrul didactic cat si pentru elevul care trebuie sa acumuleze toate aceste cunostinte. De aceea ar fi necesara introducerea unei ore suplimentare, asemanatoare dirigentiei, dar care sa cuprinda un program cu tehnici de formare corecta a deprinderilor, program organizat si orientat de catre cadre didactice specializate in psihologie, ca se mentina si o legatura permanenta intre parinti, profesori si copii. Aceste desprinderi sunt foarte importante, de aceea este nevoie de o indrumare atenta din partea unor cadre competente.
Dar, cu toate acestea, responsabil pentru educatia copiilor si tinerilor nu este doar parintele sau profesorul, ci si elevul. Adultii pot facilita, ghida si conduce invatatelul, dar daca incearca sa-l impinga de la spate spre scoala, creeaza doar opunere din partea lui. Scopul principal reprezinta acumularea de informatii si formarea depinderilor corecte si corespunzatoare societatii din care fac parte.
Parintii au fost si ei odata cpoii si depinde foarte mult modul in care au fost crescuti. Educatia lor, ca si a noastra a majoritatii, a fost deficitara, iar obisnuintele invatate gresit, se inlocuiesc greu la maturitate, uneori, niciodata. De aceea multi parinti incearca sa-si creasca copiii dupa propriile reguli si metode, dar gresesc experimentand pe ei. Parintii au nevoie la randul lor de educatie pentru a-si creste copiii. Aceasta este o dovada clara ca omul invata cat traieste, iar educatia insemana dezvoltarea facultatilor intelectuale si morale. In unele tari exista forme organizate de educare a parintilor. Acestia sunt instruiti sa devina apti, puternici, constanti si consecventi pentru a-si creste corect copiii.
Tinerii trebuie sa gaseasca o cale de a-si face simtita prezenta, iar aici depinde in mare parte de parinti si de scoala, iar scoala trebuie sa asigure promovarea celor mai buni, sa permita mobilitatea sociala si sa favorizeze egalitatea sanselor. Toate acestea nu ar fi doar un castig individual, ci a unui intreg colectiv.
Ca un punct de vedere personal, as mai sugera aplicarea unor programe educationale vizand cresterea gradului de autocunoastere si dezvoltarea inteligentei emotionale, in vederea optimizarii cominicarii interindividuale, a invatarii modurilor adecvate de expresie si verbalizarea emotiilor si sentimentelor, care sa se desfasoare atat in cadrul institutiei scolare cat si in mediul familial, prin implicarea tuturor membrilor familiei. Aceste programe pot fi coordonate si de scoala.
Evident, un individ educat este acela care are pareri proprii dar si capacitatea de a vedea multiplele fete ale lumii in care traieste si puterea de a alege un punct de vedere care i se potriveste. Este adevarat ca educatia nu incepe odata cu intrarea la scoala. Noi invatam inca din primii ani de viata cum sa supravietuim, iar cateva exemple de acest fel ar putea fi: primii pasi, invatam sa vorbim, sa mancam, sa ne incheiem la haina. Societatea zilelor noastre este in continua dezvoltare si nu ajunge sa invatam sa devenim medici, spre exemplu. O femeie va avea roluri multiple in comunitatea din care face parte; rolul de mama, rolul de sotie, rolul de angajat, rolul de sef, rolul de invatator pentru copilul sau, iar lista poate continua. Toate acestea se invata in fiecare zi a vietii, de aceea avem nevoie permanenta de formare pentru a supravietuii.
Educat esti atunci cand stii unde trebuie cauti informatia si s-o utilizezi cum trebuie, iar o fiinta educata va avea o viziune larga asupra lumii si nu va accepta totul exact asa cum este. Ea va incerca sa aduca imbunatatiri si se va simti responsabila de bunastarea lumii din care face parte.